Feeds:
Posts
Comments

Archive for July, 2009

Fiecare dintre noi, intr-un mod sau altul, a avut cel putin un contact cu notiunea de “paranormal”. Fie ca am facut cunostinta cu ideea aceasta urmarind un film, un documentar, poate citind despre ea intr-o carte, poate auzind pe cineva vorbind despre asta…oricum ar fi, cu totii stim de existenta lucrurilor care sunt considerate in afara “normalului”.

La un moment dat, acum destul de multa vreme, eu mi-am pus urmatoarea intrebare: Cand este ceva normal si cand este ceva anormal sau paranormal? Care e definitia normalitatii?

Tot cautand prin vartejul mental, care ar ameti cu usurinta cea mai mare parte a oamenilor, dar care intamplator este pentru mine de o coerenta de netagaduit (a.k.a.  – mintea mea), am ajuns sa observ ca oamenii considera ca fiind normal orice lucru care se incadreaza in tiparele personale dupa care isi ghideaza viata. Unii oameni spun ca ceva este normal atunci cand tine cont de regulile societatii, insa si societatea este formata tot din indivizi, iar acei indivizi au fiecare dintre ei propriile norme. Da, multi oameni isi aleg norme asemanatoare, imprumutand unii de la altii, dand nastere tendintelor societatii, insa adevarul este ca normalitatea ramane intotdeauna la un nivel personal.

Si atunci, putem vorbi cu adevarat despre normalitate? Sau acest concept se transforma din normalitate in individualitate?

Acum, gandind din aceasta perspectiva, haideti sa privim si ideea de “paranormal”. In acest caz, la prima vedere, discutia despre normalitate/anormalitate nu se prea potriveste, pentru ca paranormalitatea se refera la “interferente” in legile firii. Vin insa din nou cu o intrebare: Care sunt legile firi? Le cunoastem cu adevarat? Sunt oare acele lucruri care ne surprind si ne minuneaza atat de ne-naturale? Fenomene precum telepatia, levitatia sau…cine stie ce altceva mai puteti intalni sub catalogarea de “paranormal”, incalca ele oare adevaratele legi ale firii?

Eu unul nu prea cred acest lucru. Am avut discutii aprinse cu multi oameni pe subiectul normalitatii. Ingineri, psihologi, profesori, studenti…si o multime de oameni cu tot felul de profesii si interese, de la dentisti la instructori de arte martiale. Parerile fiecaruia au fost mereu diferite. Unii justificau necesitatea normelor, altii pledau pentru renuntarea la norme (neobservand insa ca insasi aceasta rebeliune reprezinta o norma in sine), mai toti evitand intr-un final adevaratul subiect al discutiei, deviind abil catre modalitati subtile de a-si justifica setul de norme. Cat despre identificarea si interpretarea legilor firii, cei mai multi fac referire la manualele de fizica (indiferent de nivelul manualelor – scoala, liceu, facultate sau mai departe), iar daca nu, atunci cu siguranta vor prezenta niste principii esoterice citite in nu stiu ce carte, care aparent dezleaga toate misterele creatiei si existentei.

Parerea mea personala ? Nu prea stim nimic in legatura cu legile care stau cu adevarat la bazele existentei. Putem doar sa facem masuratori imperfecte, sa formulam expresii bazate pe aproximari si sisteme inchise si pe care sa le numim “legi universale”, sa speculam si sa ne dam cu parerea.

Acum ca ai un subiect de gandire, te las sa iti gasesti singur(a) propriile raspunsuri.

Advertisements

Read Full Post »

In the Western esoteric tradition, the four Elements of Fire, Water, Air & Earth are so ubiquitous & so basic (so “elemental” one might say!) that many students of magic begin to take them for granted. After learning the basic pentagram rituals for banishing and invoking the Elements, some people tend to look at them as merely a kind of minor preface to the more important rituals that follow. This is a very big mistake because the esoteric theory of the Four Elements conceals the steps of a crucial inner process that must be initiated and completed before any magical operation can be successful. Properly understood, the four Elements help the practitioner of magic prepare the inner foundation that is so necessary to support and ground the higher magical operations. Without this foundation, magic is just empty words and meaningless posturing. (more…)

Read Full Post »

Dupa cum spunea un mic fragment din cartea numita Efectul de Piramida de Paul Liekens…

Fenomenul cel mai ciudat si totodata cel mai funest care a avut loc în evolutia
omenirii este, dupa parerea mea, pierderea legaturii dintre Pamânt si celelalte
planete. înconjuratoare. Poate este un fel de tribut pe care a trebuit sa-l platim
pentru dezvoltarea capacitatilor noastre intelectuale. (more…)

Read Full Post »

A fost odată o lume, fără forme, fără senzaţii, fără limite. Oricine putea face orice, în limitele minimelor reguli prestabilite (evoluţie “obligatorie”, free will), dar realitatea fizică, aşa cum o ştim noi, nu exista. Şi totuşi aceasta era limita de atunci, limita existenţei, “purgatoriul” de a nu simţi nimic cu adevărat, sau cel puţin nu ceea ce se dorea simţit. Aşa că o mână de entităţi, poate mai multe, au decis să creeze realitatea, şi au muncit mult pentru asta. Realitatea a adus cu ea limitări, lucruri care nu puteau fi schimbate aşa uşor, care puteau fi schimbat doar prin unele acţiuni directe şi adesea destul de brute. Însă mulţi s-au bucurat odată cu apariţia realităţii, cu crearea acesteia, a acestor lucruri tangibile, deoarece era simpla plăcere, chiar simplul miracol de a atinge şi a simţi ceva. Pe scurt, s-a muncit milioane de ani, poate mai mult, pentru ceea ce astăzi considerăm limitări şi de care vrem să scăpăm cât mai repede.

Eu recunosc că fac parte din acea parte, care doreşte îndepărtarea limitărilor şi existenţa aceasta pământească. Însă până să mi se zică povestea de mai sus, nu o respectam, cum aparent ar fi trebuit s-o facem. Ca o paralelă, este oarecum echivalent cu parcurgerea unei alte căi în viaţă decât cea dorită de părinţi, deşi aceştia au fost mereu bine intenţionaţi, dar care ne-au pus limitări neintenţionat. Poate, de fiecare dată când vrem să mişcăm ceva doar cu mintea, să schimbăm structura unui lucru sau să-l ştergem din existenţă – ceea ce nu este deloc rău – , dar când imposibilitatea noastră de a face acestea ne duc cu gândul la dorinţe nu prea bune în legătură cu creatorii realităţii, să ne gândim că s-a muncit pentru asta. Să ne gândim că aceste lucruri simple, fizice, vor să rămână aşa cum sunt, nu vor să fie mişcate, nu vor să fie transformate.

Şi să ne mai gândim la ceea ce am experimenta fără realitate – vârtejul lucrurilor fără forme, lupta junglei între cei ce pot mai mult şi cei ce pot mai puţin, şi mai ales destrămarea a tot ceea ce am cunoscut ca stabil şi sigur până atunci.

Poate aşa nu voi mai aştepta cu atâta înflăcărare acel moment să vină … dar sigur sunt genul care va supravieţui şi fără ea 🙂

Pentru sceptici şi interesaţi de “true science”, am găsit ceva mai “ştiinţific”:  Teoria unificata a câmpului sau realitatea dpdv a fizicii.

Read Full Post »