Adevăruri

Îmi amintesc că acum ceva timp, am aflat de adevăruri, despre cum se rotesc şi în ce se împart. Existau adevăruri relative şi adevăruri absolute. Exemplu: X este rău, acesta este evident un adevăr relativ. Poate în mintea ta este rău, poate pentru alţii este doar “cool” iar pentru alţii doar doreşte să se dea în spectacol fără moralitate particulară. Un adevăr absolut este că apa este udă. Sună puţin cam ciudat, dar asta se ştie de la începutul timpului, a umanităţii şi chiar dinainte: apa este într-adevăr udă. A nu se confunda cu “iarba este verde”, acel “adevăr” este până la urmă ca rezultat a percepţiei noastre asupra culorilor, şi deci percepţia, sau chiar ce considerăm noi să fie culori, este relativ. Dar apa este udă este un adevăr absolut. Puţini au putut să nege, şi în felul ei, ştiinţa ajunge la concluzia asta şi o încurajează, şi în plus, apa nu poate să fie în forma ei normală altfel decât lichid. Ce spuneam despre ştiinţă, era anume că oamenii de ştiinţă pot arăta că sub zero grade Celsius, apa devine gheaţă şi se solidifică, dar practic dovedeşte că apa este udă şi gheaţa este solidă. Dacă prin dezinformare sau prin alte metode s-ar reduce la apa este solidă sau apa este tare, ar fi demascată imediat ca fals.

The Baal Shem Tov

RABBI ISRAEL, MASTER OF THE HOLY NAME

p. 2

p. 3

BEFORE HE WAS BORN

HERE IS THE STORY OF HOW ELIJAH CAME TO GOD,
AND ASKED HIM TO MAKE RABBI ELEAZER THE
FATHER OF RABBI ISRAEL; AND OF
THE MARVELLOUS TRIALS OF
RABBI ELEAZER

When God was about to create Adam, a number of souls, knowing that all of the souls then living in heaven would share in the sin of created Adam, fled to a far place outside the boundaries of heaven, and hid themselves in a corner of chaos. There they waited until after the first sin was done.

Only that band of hidden souls escaped the evil touch of Adam’s sin. And they are the Innocent souls.

When the Enemy becomes powerful on earth, and stretches mountains of black clouds between man’s earth and heaven, when men become knotted with evil and lose their Godly form, then the Almighty goes up to the highest of his regions, and seeks out one of his Innocent souls.

He says to the Innocent soul, “Go down and purify the earth.”

Such were the souls of Abraham, of Isaac, and of Jacob; such was the soul of Noah; such were the souls of the great prophets, of the great scribes, and of the great rabbis. The soul of the Messiah is prince among this band of Innocent souls; and when the time of Redemption arrives, Messiah himself will come down from the highest of heavens. Then the Enemy will disappear forever.

The soul of Rabbi Israel, the Baal Shem Tov, was one of that band of innocents who escaped the sin

Tulpa – an /x/ story

Povestea asta este originara pe 4chan, si este probabil una din cele mai bune povesti in legatura cu Tulpa / Egregor:

A story for you, /x/ caliban !NyyztT2gdE No.2274679

Last year I spent six months participating in what I was told was a psychological experiment. I found an ad in my local paper looking for imaginative people looking to make good money, and since it was the only ad that week that I was remotely qualified for, I gave them a call and we arranged an interview.

They told me that all I would have to do is stay in a room, alone, with sensors attached to my head to read my brain activity, and while I was there I would visualize a double of myself. They called it my “tulpa“.

It seemed easy enough, and I agreed to do it as soon as they told me how much I would be paid. And the next day, I began. They brought me to a simple room and gave me a bed, then attached sensors to my head and hooked them into a little black box on the table beside me. They talked me through the process of visualizing my double again, and explained that if I got bored or restless, instead of moving around, I should visualize my double moving around, or try to interact with him, and so on. The idea was to keep him with me the entire time I was in the room.

I had trouble with it for the first few days. It was more controlled than any sort of daydreaming I’d done before. I’d imagine my double for a few minutes, then grow distracted. But by the fourth day, I could manage to keep him “present” for the entire six hours. They told me I was doing very well.

The second week, they gave me a different room, with wall-mounted speakers. They told me they wanted to see if I could still keep the tulpa with me in spite of distracting stimuli. The music was discordant, ugly and unsettling, and it made the process a little more difficult, but I managed nonetheless. The next week they played even more unsettling music, punctuated with shrieks, feedback loops, what sounded like an old school modem dialing up, and guttural voices speaking some foreign language. I just laughed it off – I was a pro by then. 

Cuvântar de vise

Apă încuiată de vei visa, bine nu este.
Apă descuiată de vei visa, arată că vei fi primit bine.
Apă larg deschisă de vei visa, vei păţi o ruşine.
Cheie în apă de vei visa, pierderea tainei înseamnă.

Intrebari despre normalitate

Fiecare dintre noi, intr-un mod sau altul, a avut cel putin un contact cu notiunea de “paranormal”. Fie ca am facut cunostinta cu ideea aceasta urmarind un film, un documentar, poate citind despre ea intr-o carte, poate auzind pe cineva vorbind despre asta…oricum ar fi, cu totii stim de existenta lucrurilor care sunt considerate in afara “normalului”.

La un moment dat, acum destul de multa vreme, eu mi-am pus urmatoarea intrebare: Cand este ceva normal si cand este ceva anormal sau paranormal? Care e definitia normalitatii?

Tot cautand prin vartejul mental, care ar ameti cu usurinta cea mai mare parte a oamenilor, dar care intamplator este pentru mine de o coerenta de netagaduit (a.k.a.  - mintea mea), am ajuns sa observ ca oamenii considera ca fiind normal orice lucru care se incadreaza in tiparele personale dupa care isi ghideaza viata. Unii oameni spun ca ceva este normal atunci cand tine cont de regulile societatii, insa si societatea este formata tot din indivizi, iar acei indivizi au fiecare dintre ei propriile norme. Da, multi oameni isi aleg norme asemanatoare, imprumutand unii de la altii, dand nastere tendintelor societatii, insa adevarul este ca normalitatea ramane intotdeauna la un nivel personal.

Si atunci, putem vorbi cu adevarat despre normalitate? Sau acest concept se transforma din normalitate in individualitate?

Acum, gandind din aceasta perspectiva, haideti sa privim si ideea de “paranormal”. In acest caz, la prima vedere, discutia despre normalitate/anormalitate nu se prea potriveste, pentru ca paranormalitatea se refera la “interferente” in legile firii. Vin insa din nou cu o intrebare: Care sunt legile firi? Le cunoastem cu adevarat? Sunt oare acele lucruri care ne surprind si ne minuneaza atat de ne-naturale? Fenomene precum telepatia, levitatia sau…cine stie ce altceva mai puteti intalni sub catalogarea de “paranormal”, incalca ele oare adevaratele legi ale firii?

Eu unul nu prea cred acest lucru. Am avut discutii aprinse cu multi oameni pe subiectul normalitatii. Ingineri, psihologi, profesori, studenti…si o multime de oameni cu tot felul de profesii si interese, de la dentisti la instructori de arte martiale. Parerile fiecaruia au fost mereu diferite. Unii justificau necesitatea normelor, altii pledau pentru renuntarea la norme (neobservand insa ca insasi aceasta rebeliune reprezinta o norma in sine), mai toti evitand intr-un final adevaratul subiect al discutiei, deviind abil catre modalitati subtile de a-si justifica setul de norme. Cat despre identificarea si interpretarea legilor firii, cei mai multi fac referire la manualele de fizica (indiferent de nivelul manualelor – scoala, liceu, facultate sau mai departe), iar daca nu, atunci cu siguranta vor prezenta niste principii esoterice citite in nu stiu ce carte, care aparent dezleaga toate misterele creatiei si existentei.

Parerea mea personala ? Nu prea stim nimic in legatura cu legile care stau cu adevarat la bazele existentei. Putem doar sa facem masuratori imperfecte, sa formulam expresii bazate pe aproximari si sisteme inchise si pe care sa le numim “legi universale”, sa speculam si sa ne dam cu parerea.

Acum ca ai un subiect de gandire, te las sa iti gasesti singur(a) propriile raspounsuri.

Hermetic Magic — Its Theory and Practice

In the Western esoteric tradition, the four Elements of Fire, Water, Air & Earth are so ubiquitous & so basic (so “elemental” one might say!) that many students of magic begin to take them for granted. After learning the basic pentagram rituals for banishing and invoking the Elements, some people tend to look at them as merely a kind of minor preface to the more important rituals that follow. This is a very big mistake because the esoteric theory of the Four Elements conceals the steps of a crucial inner process that must be initiated and completed before any magical operation can be successful. Properly understood, the four Elements help the practitioner of magic prepare the inner foundation that is so necessary to support and ground the higher magical operations. Without this foundation, magic is just empty words and meaningless posturing.

Omul si cosmosul

Dupa cum spunea un mic fragment din cartea numita Efectul de Piramida de Paul Liekens…

Fenomenul cel mai ciudat si totodata cel mai funest care a avut loc în evolutia
omenirii este, dupa parerea mea, pierderea legaturii dintre Pamânt si celelalte
planete. înconjuratoare. Poate este un fel de tribut pe care a trebuit sa-l platim
pentru dezvoltarea capacitatilor noastre intelectuale.

Istoria Realităţii

A fost odată o lume, fără forme, fără senzaţii, fără limite. Oricine putea face orice, în limitele minimelor reguli prestabilite (evoluţie “obligatorie”, free will), dar realitatea fizică, aşa cum o ştim noi, nu exista. Şi totuşi aceasta era limita de atunci, limita existenţei, “purgatoriul” de a nu simţi nimic cu adevărat, sau cel puţin nu ceea ce se dorea simţit. Aşa că o mână de entităţi, poate mai multe, au decis să creeze realitatea, şi au muncit mult pentru asta. Realitatea a adus cu ea limitări, lucruri care nu puteau fi schimbate aşa uşor, care puteau fi schimbat doar prin unele acţiuni directe şi adesea destul de brute. Însă mulţi s-au bucurat odată cu apariţia realităţii, cu crearea acesteia, a acestor lucruri tangibile, deoarece era simpla plăcere, chiar simplul miracol de a atinge şi a simţi ceva. Pe scurt, s-a muncit milioane de ani, poate mai mult, pentru ceea ce astăzi considerăm limitări şi de care vrem să scăpăm cât mai repede.

Eu recunosc că fac parte din acea parte, care doreşte îndepărtarea limitărilor şi existenţa aceasta pământească. Însă până să mi se zică povestea de mai sus, nu o respectam, cum aparent ar fi trebuit s-o facem. Ca o paralelă, este oarecum echivalent cu parcurgerea unei alte căi în viaţă decât cea dorită de părinţi, deşi aceştia au fost mereu bine intenţionaţi, dar care ne-au pus limitări neintenţionat. Poate, de fiecare dată când vrem să mişcăm ceva doar cu mintea, să schimbăm structura unui lucru sau să-l ştergem din existenţă – ceea ce nu este deloc rău – , dar când imposibilitatea noastră de a face acestea ne duc cu gândul la dorinţe nu prea bune în legătură cu creatorii realităţii, să ne gândim că s-a muncit pentru asta. Să ne gândim că aceste lucruri simple, fizice, vor să rămână aşa cum sunt, nu vor să fie mişcate, nu vor să fie transformate.

Şi să ne mai gândim la ceea ce am experimenta fără realitate – vârtejul lucrurilor fără forme, lupta junglei între cei ce pot mai mult şi cei ce pot mai puţin, şi mai ales destrămarea a tot ceea ce am cunoscut ca stabil şi sigur până atunci.

Poate aşa nu voi mai aştepta cu atâta înflăcărare acel moment să vină … dar sigur sunt genul care va supravieţui şi fără ea

Pentru sceptici şi interesaţi de “true science”, am găsit ceva mai “ştiinţific”:  Teoria unificata a câmpului sau realitatea dpdv a fizicii.

Ajută-te singur

Este o vorbă care spune “Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri”. Acum, nu voi vorbi despre Dumnezeu fiindcă deocamdată nu am detaliile, şi am trecut prin multe piste mai mult sau mai puţin false până abia mi-am dovedit şi arătat că există. Ce pot face însă este să mai înveselesc atmosfera şi să adaug unele glume pe tema asta. Începem cu clasica, ultima este destul de originală, aş spune eu. Copy-paste din memorie

——————————————————————————————–

Un om se roagă la Dumnezeu:

- Doamne, ajută-mi să câştig la loto.

A doua zi din nou, şi a treia, şi ceva timp după.

La un moment dat, aude o voce: “Ia-ţi naibii un bilet de loto!”

——————————————————————————————–

O furtună mare loveşte un sat, şi rămâne un bărbat pe casă. Între timp, trece un om cu o barcă pe lângă el şi-i zice să sară la el. El refuză, spunând:

- Nu, mulţumesc, Dumnezeu mă va ajuta.

Mai trece timpul, apa ajunge şi mai sus, vine ultima şansă, elicopterul cu scara gata să-l salveze. Omul iar refuză, dând aceeaşi replică:

- Nu, mulţumesc, Dumnezeu mă va ajuta.

Oamenii văd fanaticul, nu-l fac să renunţe şi omul rămâne acolo, murind.

Ajunge în Rai, unde Sfântul Petru (nu ştiu de ce, dar aşa-mi amintesc, fie de dragul glumei) îl aşteaptă la Porţi. Iritat, omul întreabă:

- Ce caut aici? De ce nu m-a salvat Dumnezeu?

La care Sfântul, şi mai iritat, răspunde:

- Ţi-am trimis o barcă şi-un elicopter, ce mai vroiai?

——————————————————————————————–

Un om credincios şi calm stă lângă casetofonul fiului său, care cânta foarte tare şi foarte deranjant pentru el, şi lângă el era un ciocan. Omul se roagă la Dumnezeu să facă zgomotul să treacă. Gălăgia continuă, mai durează un timp, omul iar se roagă, fără răspuns. Omul începe să aibă sângerări de urechi, se roagă şi mai mult, şi spre sfârşit, primeşte un răspuns:

- Sunt cam ocupat acum, chiar ai nevoie să pun Eu mâna pe ciocanul ăla în locul tău?!

Hey there, paranormaly inclined fellows!

After reading the articles on this blog some time ago I was pulled in by it, until I finally asked Hawk and Kyb for permission to get a slice of the action. Now, introductions aside…lesse…How I began.

I started pondering about magic and the supranatural from a very young age, enjoying the parts  wizards played in  stories, whether good or bad. This drove me my interest towards the occult, telekinesis   ghosts, espers, mediums,  UFOs, Hubble’s new glasses, whatever documentaries I could find related to the subject.

Apparently I got this from my mom, because when I was old enough to distinguish my right hand from my left she started some classes related to the subject, ranging from chakras, energy, auras, to probably any (good) magical technique that can potentially  be taught. As she learned, I followed, hoping to discover new things.And ultimately…I was dissapointed.

Every lesson was essentially true, but each and every one had flaws, things that didn’t add up, even to a relatively open mind, and I found myself growing skeptic. The more I saw, the less “real” it seemed, eventually, I stopped believing, not in the paranormal itself, but in the ability to master it.

For a long while afterwards *nearly 10 years* the only magic I considered relatively true was the one made with my own hands : A limited ability to heal minor wounds in both myself and others, to temporarily enhance abilities, easier learning, stuff that could still be easily attributed to placebo.

Until about a year ago when a friend mentioned a few thing he’d been trying a few things. And I started reading again, questioning him, trying new things, “The urge” was back.